Unii copii visează la vacanțe exotice, alții la jocuri pe tabletă. Dar există și copii care, atunci când vine Crăciunul și afară sunt -18°C, au o singură dorință: să fie lângă cai.
Aceasta este povestea lui Ianis Butucă, un copil care și-a dat seama cum încrederea crește pe măsură ce depășești obstacolele. Ianis ne-a povestit cum a trecut de la primele emoții și frici la siguranța pe care o simte acum în șa, cum și-a găsit în Falco un partener de nădejde și ce obicei simpatic îl face să zâmbească după fiecare lecție.
Prima dată pe cal: 5 ani, o zi înnorată și… o senzație deosebită
– Îți amintești prima dată când ai simțit cu adevărat că îți place să călărești?
– Da, îmi amintesc prima dată când am urcat pe un cal. Eram mic, aveam doar 5 ani, iar ziua aceea era înnorată și rece. Totuși, momentul m-a marcat, pentru că senzația de a fi pe cal a fost cu totul specială. Am început să practic serios echitația abia anul trecut, pasiunea a rămas vie și s-a transformat într-un vis pe termen lung.
– Ai putea să evidențiezi o diferență între: Cum erai înainte și Cum ești acum, după practicarea activității de călărie?
– Înainte nu știam aproape nimic despre călărie. Totul era nou și necunoscut. După ce am început antrenamentele, am progresat foarte mult. Acum mă simt mai încrezător, mai responsabil și am învățat ce înseamnă perseverența. Echitația m-a transformat și m-a făcut să mă descopăr altfel.
Falco, calul care m-a făcut să simt că formăm o echipă
– Cum ai reușit să-ți depășești fricile la început? Ce te-a motivat să continui?
– La început îmi era teamă, dar antrenorii m-au ajutat mult, mereu spunându-mi că nu mi se poate întâmpla nimic și încurajându-mă. Cel mai mult m-a motivat faptul că îmi place acest sport și îl fac cu plăcere. Chiar și atunci când e greu, dorința de a fi lângă cai mă împinge să continui.
– Cum ți-ai ales calul-partener? Când ai simțit că formați o echipă adevărată?
– Calul meu partener actual este Falco. Am ajuns să fac echipă cu el atunci când am trecut la un nivel mai avansat și a trebuit să schimb calul. Mi-a plăcut foarte mult de el și am simțit că ne potrivim.
Am urmat un parcurs bine stabilit, atent ghidat de antrenori, iar posibilitatea de a lucra cu mai mulți cai m-a făcut să înțeleg că fiecare are propria personalitate și propriile așteptări. Cu Falco am evoluat mult, iar azi simt că formăm o adevărată echipă.
– Există un gest sau un obicei al calului tău care te face mereu să zâmbești?
– Da, după fiecare lecție, când îl plimb să se usuce, Falco se scarpină de spatele meu cu fruntea. Este un gest simplu, dar pentru mine transmite afecțiune și arată că avem o legătură specială.
“Imaginează-ți cursa înainte, rămâi calm și ai încredere!”
– Îți amintești o lecție care ți-a dat bătăi de cap? Cum ai trecut peste?
– Îmi amintesc o lecție cu Nazal, când trebuia să sar o gimnasticare. Abia după mai multe încercări mi-a reușit. A fost greu, dar nu m-am dat bătut. Am învățat că trebuie să insist până când reușesc.
La fel a fost și cu primele sărituri: păreau aproape imposibile, dar cu exercițiu și perseverență am reușit. A fost o satisfacție uriașă să descopăr că imposibilul începe să prindă contur. Emoțiile și trăirile erau atât de puternice, încât până și în visele mele se regăseau regulile și atmosfera ședințelor de echitație.
– Care este cel mai important sfat pe care l-ai primit de la un instructor?
– Cel mai important sfat l-am primit de la domnul Marius. M-a învățat să îmi imaginez dinainte cursa, să mă văd deja în șa și să îmi spun ce ar trebui să fac. Tot el m-a încurajat să am încredere în mine și în calul meu, să rămân calm și să nu mă grăbesc. Aceste sfaturi m-au ajutat enorm să îmi îmbunătățesc tehnica și să progresez cu mai multă siguranță.
La început însă am lucrat cu Florin, apoi cu Dan, și fiecare dintre ei a pus amprenta asupra pasiunii și interesului meu pentru călărie. Fiecare antrenor m-a învățat ceva diferit, iar toate aceste experiențe m-au ajutat să cresc și să iubesc și mai mult acest sport.
Cum m-am simțit la primul parcurs complet, fără greșeală
– Care e momentul cel mai special pentru tine într-o lecție de echitație?
– Pentru mine, cele mai speciale momente sunt atunci când fac galop sau când încep săriturile. Îmi dau o senzație de libertate și bucurie greu de descris.
La fel de specială a fost și prima dată când am terminat un parcurs complet, fără greșeli, atunci am simțit cu adevărat că munca mea dă roade.
– Ce i-ai spune unui copil de 9 ani care abia începe să practice echitația?
– I-aș spune că este un sport foarte frumos, dar și obositor. Este diferit de toate celelalte, pentru că aici ai un partener care nu este om, e calul. Trebuie să înveți să îl respecți și să lucrezi cu el, iar dacă faci asta, vei descoperi o experiență extraordinară.
Când frigul nu contează: zile întregi lângă cai, cu bucurie pură
– Dacă ar fi să alegi o lecție de viață pe care ai învățat-o de la cai și pe care o aplici și în afara manejului, care ar fi aceea?
– Am învățat să nu mă dau bătut niciodată și să am încredere în mine. De exemplu, atunci când calul refuza să sară un obstacol, nu m-am oprit până nu am reușit.
În vacanțe am stat zile întregi de dimineața până seara lângă cai, ajutând la îngrijirea lor, și am făcut-o cu plăcere. Iarna, chiar dacă afară erau -18, -20 de grade, dorința mea a rămas aceeași, să fiu lângă cai.
În vacanța de Crăciun, singura mea dorință a fost să vin la grajduri. Nu simțeam frigul, deși ședințele erau afară. Este ceva neobișnuit de frumos, nu am cuvinte să exprim bucuria și împlinirea pe care le-am simțit.
– Mulțumim, Ianis, că ai acceptat provocarea noastră!
La Clubul Equester, progresul nu e doar individual: îl construim împreună, într-o comunitate care învață, greșește, reușește și merge mai departe, mereu în șa.
Ce învață un copil la lecțiile de echitație, dincolo de a călări un cal?
„Dacă eu mă relaxez, și calul se relaxează” – cum se vede echitația prin ochii unui copil?
Cum influențează echitația dezvoltarea creierului unui copil?
