Cum arată progresul real în echitație? Uneori începe cu o frică. Alteori cu un vis clar. Pentru Elena Goga, au fost amândouă.
Când vine vorba despre echitație, mulți se gândesc la imaginea poetică a unei călărețe care menține un galop echilibrat, în perfectă armonie cu calul. Dar drumul până acolo e lung. Elena Goga știe bine acest lucru.
Startul: Visul de a sări – și o teamă pe măsură
Elena a început echitația în anul 2021, cu un obiectiv clar: să sară peste obstacole. Nu pentru spectacol, ci pentru provocare. Dar, odată cu visul, a venit și realitatea: postura instabilă, emoțiile greu de stăpânit, dificultatea de a transmite calmul către cal – totul era mai greu decât anticipase.
„Cand m-am apucat de echitatie visul meu era să sar – ceea ce m-a determinat sa lucrez mai mult și să îmi înving fricile”, povestește Elena.
FOTO: Elena, la prima ședință de echitație, la Clubul Equester
Provocarea: Când nu ești ascultat de cal
Una dintre cele mai dificile lecții pentru Elena a fost să învețe cum să comunice eficient cu calul. Nu cu vocea, ci cu greutatea corpului, presiunea gambelor și poziția mâinilor.
„O lecție pe care mi-o amintesc să-mi fi dat bătăi de cap este atunci când caii nu voiau să mă asculte deoarece îmi era frică.”
În echitație, lipsa clarității se simte imediat. Când nu ești hotărât, calul ezită. Iar pentru Elena, acea lecție a fost un punct de cotitură.
Astăzi, Elena parcurge trasee cu mai multe obstacole, exersează galopul, lucrează la poziția corectă peste verticală și combină indicațiile instructorului cu intuiția construită în orele de antrenament.
„Cel mai important sfat pe care l-am primit de la un instructor este să stau relaxată în șa și să nu mă panichez atunci când calul dă din picioare.”, ne spune Elena cu zâmbetul pe buze. E un sfat care, pentru ea, a schimbat totul.
Echipa: Nazal și momentele de sincron
Elena lucrează constant cu Nazal, o iapă anglo-arabă de 8 ani, energică și foarte inteligentă, dar care cere consistență. Pentru Nazal, se pare că nici un obstacol nu este de netrecut. Abordează cu încredere fiecare obstacol și impresionează prin combinația de viteză și rezistență, calități care o fac potrivită atât pentru traseele rapide, cât și pentru cele solicitante.
„Sunt lecții în care simt că eu și Nazal ne sincronizăm perfect. Mai ales pe traseele cu obstacole. Când păstrăm ritmul, când prindem distanța ideală spre obstacol… Atunci chiar simt că suntem o echipă.”
Progresul este întotdeauna vizibil. Nu ține doar de înălțimea obstacolelor, ci de cât de mult reușești să rămâi prezent în șa. Elena o spune simplu: “În momentul de față simt că sunt mult mai echilibrată în șa și încep să înregistrez un progres în concentrare.“
Echitația ca oglindă personală
Pentru Elena, echitația nu este doar un sport. Este un proces de creștere continuă. Un antrenament de răbdare, claritate și asumare. În fața calului, nu poți ascunde cine ești. Iar progresul, dacă vine, vine prin muncă sinceră.
„Cel mai frumos moment dintr-o lecție? Când sar. Nu doar pentru săritură în sine, ci pentru sentimentul că Nazal are încredere în mine. Tot timpul petrecut cu Nazal, călare, este special.”
Astăzi, Elena este o călăreață încrezătoare, cu tehnică solidă și calm în fața provocărilor – un progres de care suntem cu adevărat mândri.
Felicitări, Elena, pentru parcursul tău și pentru toată munca din spatele acestui echilibru frumos în șa!
La Clubul Equester, progresul nu e doar individual: îl construim împreună, într-o comunitate care învață, greșește, reușește și merge mai departe, mereu în șa.
Ce învață un copil la lecțiile de echitație, dincolo de a călări un cal?
„Dacă eu mă relaxez, și calul se relaxează” – cum se vede echitația prin ochii unui copil?
Cum influențează echitația dezvoltarea creierului unui copil?
