Poziția corectă în timpul călăriei este unul din obiectivele care îl preocupă pe instructorul de echitație încă de la primele ședințe. O poziție corectă va permite călărețului să găsească acel echilibru în care calul devine ușor, flexibil și cooperant.
Poziția călărețului, pe parcurul învățării sale, va fi diferită în funcție de alură, de ritm, de tipul de teren, de natura exercițiului pe care îl execută sau de anumite circumstanțe. Dar toate aceste cunoștințe vor putea fi clădite numai după dobândirea poziției corecte de bază.
Prima regulă care ajută un călăreț începător să mențină poziția corectă este să se concentreze pe alinierea verticală a corpului. Aceasta înseamnă menținerea unei linii imaginare drepte care să treacă prin ureche, umăr, șold și călcâi.
Brațele ar trebui să atârne la nivelul taliei sau ușor în fața taliei și ar trebui să existe o linie dreaptă imaginară de la cotul călărețului până la gura calului.
În limbajul echitației, vorbim despre “așezarea în șa” a călărețului atunci când acesta are fesele împinse cât mai în față posibil, masa corporală se sprijină pe șa, iar el păstrează un contact suplu cu șaua, urmând mișcările calului.
Călărețul care se sprijină prea tare în genunchi sau în scărițe, se va îndepărta de cal și își va pierde din stabilitate. În schimb, poziția “așezat” va spori stabilitatea, multiplicând punctele de contact.
Călărețul este drept și echilibrat atunci când, bustul fiind vertical, pieptul degajat, umerii, brațele și picioarele atârnă natural. Această poziție echilibrată conferă gradul cel mai înalt de stabilitate.
Dacă anumite zone ale corpului nu sunt aliniate, acest lucru va cauza probleme.
De ce este importantă această regulă?
Echilibru: O aliniere verticală corectă ajută la menținerea echilibrului pe cal, permițând călărețului să se adapteze mai bine mișcărilor acestuia.
Control: O postură corectă facilitează utilizarea corectă a comenzilor și semnalelor către cal, îmbunătățind comunicarea și controlul. A fi “bine așezat” în șa este, în general, asimilabil cu “a fi în acord cu calul”.
Confort și siguranță: Menținerea unei posturi corecte reduce riscul de disconfort și accidentare, atât pentru călăreț, cât și pentru cal.
Sfaturi practice pentru începători
Poziția corectă a călărețului depinde mai ales de modul în care își plasează privirea, pumnii, fesele și genunchii în timpul călăriei.
- Capul și gâtul
Menține capul drept, cu privirea înainte, nu în jos. Gâtul ar trebui să fie relaxat, iar bărbia să fie paralelă cu solul.
A avea privirea atentă, înainte, antrenează la călăreț obișnuința de a ține capul sus și spatele drept, de a angaja șezuta și îi creează obișnuința de a observa tot ce se întâmplă în jurul lui; - Umerii
Umerii trebuie să fie relaxați și lăsați (nu încordați), coatele pe lângă corp, pieptul degajat. Evită să ridici umerii sau să-i lași să cadă în față. Ține brațele semi-flexate, cu coatele atârnând natural; - Trunchiul
Menține trunchiul drept, dar nu rigid. O ușoară înclinare înainte poate fi naturală și utilă, dar evită să te lași prea mult în față sau în spate; - Fesele
Șezuta este rezultatul poziției feselor: ele trebuie să fie cât mai în față posibil, ceea ce va favoriza poziția corectă a coloanei vertebrale;
5. Șoldurile
Asigură-te că șoldurile sunt aliniate cu umerii și călcâiele. Șoldurile ar trebui să fie centrate în șa, fără a se deplasa lateral;
6. Genunchii
Genunchii trebuie orientați spre interior (spre șa), să fie ușor pliați, fără rigiditate; astfel, mușchii coapsei vor aluneca natural sub femur, coapsa pliindu-se pe șa. Ca o consecință, gamba va atârna liberă;
7. Picioarele și călcâiele
Pulpele picioarelor vor fi libere, stând natural, maleolele în contact cu calul, dar fără să-l strângă. Fără scărițe, pulpele vor fi complet relaxate, cu vârful atârnând natural;
8. Pumnii
Pumnii trebuie și ei bine plasați: față în față, în prelungirea antebrațelor, distanțați, și cu unghiile orientate față în față (degetul mare deasupra);
Exercițiu de imaginație (pentru a conștientiza poziția corectă): Dacă ar dispărea calul într-un nor de fum, călărețul ar trebui să aterizeze pe pământ cu genunchii ușor îndoiți, dar în echilibru perfect.
Sfat suplimentar: Respirația
Menținerea unei respirații regulate și profunde ajută la relaxarea corpului și la menținerea unei posturi corecte. Evită să te încordezi sau să îți ții respirația, deoarece acest lucru poate duce la tensiuni inutile și poate afecta echilibrul și controlul.
Cele mai frecvente greșeli
Dintre cele mai frecvente greșeli întâlnite la călăreții începători, care influențează negativ echilibrul și acordul cu calul, amintim:
- Mâini rigide/ încheieturi ale pumnilor rigide;
- Pumnii cu unghiile orientate în jos și coatele îndepărtate – determină venirea umerilor în față, închizând pieptul; capul va urma linia umerilor și privirea se va apleca, în timp ce fesele alunecă în spate;
- Balansul pulpei – pe lângă faptul că va deranja calul, acesta va diminua precizia acțiunilor sale. Pulpa trebuie să fie fixă, dar și liberă în același timp. Acest dublu rezultat se obține doar dacă ea cade natural și este dreaptă, genunchiul ușor pliat și fără rigiditate;
- Călărețul care se sprijină prea tare în genunchi sau în scărițe se va îndepărta de cal și își va pierde din stabilitate;
- Călărețul care își poziționează trunchiul înainte (șale excesiv cambrată) nu va fi stăpân pe echilibrul său. În consecință, va pierde independența mișcărilor;
- Tendința de a trage umerii înapoi – determină încordare și crispare;
- Tendința unei legănări artificiale în contratimp cu mișcarea calului;
- Când un călăreț începător își folosește picioarele, mâinile tind să se miște simultan. De fapt, uneori mâinile unui începător se ridică în aer ori de câte ori își mișcă picioarele;
Copiii tind să se echilibreze mai ușor și mai „natural”, în timp ce călăreții mai în vârstă au adesea probleme cu echilibrul. O posibilă explicație ar fi aceea că, zilnic, copiii activi tind să desfășoare activități care le solicită echilibrul. De cealaltă parte, majoritatea adulților nu practică astfel de activități.
În concluzie
O postură corectă este esențială nu doar pentru confortul călărețului, ci și pentru comunicarea eficientă cu calul și pentru a preveni accidentările. Să nu uităm că orice mișcare parazitară a călărețului este percepută de cal ca o comandă.
Simțul șezutei este esențial. Atât coapsele cât și pulpele interacționează și calibrează acțiunea. Se obține astfel angajarea crupei care furnizează putere și propulsează calul înainte.
Dezvoltarea acestui simț și formarea unei posturi corecte de călărie este un proces gradual, care poate dura de la câteva luni până la câțiva ani, în funcție de dedicarea și condițiile fiecărui călăreț.
Practica regulată, feedback-ul constant de la un instructor calificat, exercițiile de postură și un angajament serios față de procesul de învățare sunt esențiale pentru dezvoltarea și menținerea unei posturi corecte în timpul călăriei.
Bibliografie: Alexandru Iavorovski – “Manual de Echitație”, Federația Ecvestră Română
AUZUL cailor: De ce se spune, despre cai, că ne pot simți frica?
Cum se vede lumea prin ochii cailor?
Să învățăm limbajul corporal al calului
Curiozități despre cai: De ce botul calului este moale și catifelat?
TOP 10 cele mai amuzante momente din timpul concursurilor de sărituri peste obstacole
