În concursurile de sărituri peste obstacole, fiecare tip de obstacol are un rol specific în testarea abilităților calului și călărețului. De la precizia săriturii și controlul traiectoriei până la impuls și ritm, fiecare element necesită o abordare tehnică diferită.
TIPURI DE OBSTACOLE – GHID TEHNIC pentru călăreți – descarcă .PDF
Obstacolele pot varia ca înălțime, lățime, formă și combinație. În acest articol, vom analiza cele mai întâlnite tipuri de obstacole din competițiile de show jumping.
1. Staționată (Vertical)
Un vertical este un obstacol format dintr-o serie de bare sau plăci dispuse pe verticală, fără lățime în plan orizontal. Este considerat unul dintre cele mai tehnice tipuri de obstacole, deoarece necesită o săritură precisă și bine calculată din partea calului și a călărețului.
Deși pare un obstacol simplu, verticalul este destul de dificil, deoarece nu oferă calului un reper vizual clar pentru adâncime. Din acest motiv, poate fi mai greu de abordat și necesită o impulsie corectă, precum și un calcul precis al distanței de bătaie.
2. X (Crossrail)
Crossrail-ul este un obstacol format din două bare încrucișate, având cel mai jos punct la mijloc. Acest tip de obstacol este rar întâlnit în competiții, dar este extrem de util în antrenamente, mai ales pentru caii și călăreții începători.
Crossrail-ul ajută calul să-și centreze săritura și să învețe să își folosească corect picioarele, fiind ideal pentru dezvoltarea echilibrului și încrederii.
3. Oxer carré (Parallel oxer)
Un oxer paralel este un obstacol format din două rânduri de bare, dispuse astfel încât bara superioară a ambelor rânduri să fie la aceeași înălțime.
Spre deosebire de un vertical, acest tip de oxer are și lățime, ceea ce îl face mai solicitant pentru cal, necesitând mai multă forță și o traiectorie bine calculată.
4. Oxer bară dublă (Ascending Oxer)
Un oxer ascendent este un obstacol în care bara superioară a celui de-al doilea rând este plasată mai sus decât bara superioară a primului rând. Această dispunere creează o formă ascendentă, oferindu-i calului o perspectivă mai clară asupra săriturii.
Acest tip de oxere sunt considerate mai ușor de abordat decât oxerele paralele, deoarece calul le percepe ca pe un obstacol „deschis” și este mai puțin probabil să ezite înainte de săritură.
5. Triplă (Triple Bar)
Un obstacol asemănător oxerului ascendent, dar cu trei rânduri de bare în loc de două. Fiecare rând crește progresiv în înălțime, ceea ce îl face unul dintre cele mai late obstacole din competițiile de sărituri.
Datorită lățimii sale, triple bar-ul le oferă cailor un sprijin vizual mai bun, ceea ce îi ajută să evalueze mai bine săritura. Totuși, necesită o putere considerabilă, fiind un adevărat test al abilităților atletice.
6. Evantai (Fan)
Un obstacol care seamănă vizual cu un evantai desfășurat. Este construit ca o triplă bară, dar toate barele pornesc dintr-un singur suport la un capăt, fiind fixate la înălțimi și distanțe diferite pe celălalt capăt. Acest tip de obstacol testează coordonarea și adaptabilitatea calului. Unii cai ezită în fața acestui tip de săritură, deoarece unghiurile variate le pot afecta percepția distanței.
7. Oxer în trepte (Hogsback)
Un oxer în trepte este un obstacol asemănător cu un triple bar, dar cu o dispunere diferită a barelor: cea din mijloc este cea mai înaltă, iar celelalte două sunt mai joase, formând un profil arcuit. Această configurație face ca obstacolul să fie mai dificil de estimat vizual de către cal.
Hogsback-ul poate induce o ezitare la cai, deoarece nu este un obstacol cu o creștere progresivă a înălțimii. Din acest motiv, este utilizat pentru a testa atenția și tehnica de săritură a cailor experimentați.
8. Poartă (Gate)
Un obstacol compus dintr-o poartă susținută de două standuri laterale. Spre deosebire de obstacolele formate din bare, gate-ul oferă o suprafață continuă, ceea ce îl face mai vizibil pentru cai. Dar poate fi și intimidant. Caii pot percepe acest obstacol-poartă ca pe un zid, ceea ce îi poate face să ezite mai mult decât la un obstacol obișnuit cu bare. Totuși, acest tip de obstacol este util în antrenamente, deoarece îi învață să abordeze săriturile cu încredere.
9. Zid (Wall)
Un obstacol care imită un zid de cărămidă, fiind construit din elemente modulare ce creează un aspect masiv și solid. De obicei, este flancat de stâlpi sau turnuri, ceea ce îi accentuează dimensiunea și prezența vizuală pe traseu.
Deși pare solid, un wall este de fapt alcătuit din bucăți ușoare de spumă sau lemn, concepute să cadă ușor la impact. Cu toate acestea, unii cai ezită în fața lui, deoarece nu văd prin el, spre deosebire de obstacolele cu bare.
10. Obstacol cu scânduri (Plank)
Un plank este un obstacol vertical construit din plăci plate, în loc de bare rotunde. Acest tip de obstacol necesită o săritură precisă, deoarece plăcile sunt mai puțin flexibile și mai ușor de destabilizat. Acest aspect îl face un obstacol mai sensibil și mai tehnic.
11. Șanț (Liverpool)
Un șanț este un obstacol care include o tavă cu apă plasată sub un vertical sau un oxer. Apa adaugă un element vizual care poate fi intimidant pentru cai, făcând acest obstacol mai provocator. Mulți cai ezită în fața unui șanț, deoarece reflexiile din apă le pot distorsiona percepția adâncimii. Din acest motiv, antrenamentul progresiv cu astfel de obstacole este esențial pentru dezvoltarea încrederii.
12. Rivieră (Open Water)
Un obstacol lat, care include un șanț cu apă în spatele unei staționate, unei porți joase sau unui gard viu. Solicită un impuls puternic și o traiectorie extinsă pentru a evita atingerea apei.
În competițiile internaționale, săriturile peste o rivieră pot ajunge până la 4 metri lățime. Unii cai ezită în fața lor, deoarece nu vor să aterizeze în apă, ceea ce face ca acest obstacol să fie unul dintre cele mai provocatoare din concursuri.
13. Cavalete (Cavaletti)
Un cavaletti este un obstacol format din bare susținute de blocuri mici și reglabile, utilizat exclusiv pentru antrenamente și exerciții tehnice. Acestea pot fi setate la diferite înălțimi și distanțe. Sunt obstacole excelente pentru dezvoltarea echilibrului și coordonării calului, fiind utilizate atât la mers, trap, cât și la galop.
14. Combinație de două obstacole (Double Combination)
Este o succesiune de două obstacole plasate la distanță redusă unul de celălalt, astfel încât să fie considerate un singur element în parcurs. De obicei, este formată dintr-o combinație de verticale și oxere, iar numărul de fuleuri dintre ele variază în funcție de mărimea calului și dificultatea traseului.
Combinatiile duble și triple sunt folosite pentru a testa precizia și capacitatea de reacție a călărețului și a calului. Un ritm constant și o abordare corectă sunt esențiale pentru a le depăși fără penalizări.
15. Combinație de trei obstacole (Triple Combination)
Similară cu combinația dublă, dar formată din trei obstacole consecutive. Necesită un control excelent al distanței și un ritm constant, fiind un test complex de tehnică și reacție.
Abordarea triplei combinații necesită precizie maximă, deoarece orice greșeală la primul obstacol poate afecta întreaga secvență. Este unul dintre cele mai solicitante elemente din concursurile de sărituri.
Aceasta este doar o selecție a celor mai frecvente tipuri de obstacole din competițiile de show jumping, fiecare dintre ele reprezentând o provocare unică ce testează forța, tehnica și încrederea calului și călărețului. Numele și variantele pot diferi în funcție de tradițiile locale și regulamentele competiționale.
Cele mai înalte obstacole sărite din istorie – Recorduri oficiale și neoficiale
1. Recordul absolut la săritura în înălțime cu calul (High Jump)
- 2,47 metri, stabilit de colonelul de armată chilian Alberto Larraguibel și armăsarul său, Huaso (în vârstă de 16 ani), pe 28 februarie 1949;
- Acest record este recunoscut oficial de Federația Ecvestră Internațională (FEI);
- Săritura a fost unică, dar nu a avut loc în cadrul unei competiții de tip Puissance;
- Tipul exact de obstacol nu este clar denumit, dar este descris ca fiind solid și masiv;
- Acest record oficial rămâne neegalat până astăzi la săritura în înălțime cu calul.
Chiar dacă evenimentul nu a fost o competiție obișnuită, acesta a respectat regulile oficiale și a fost supervizat de oficiali ai FEI, ceea ce a permis omologarea recordului. De aceea, este considerat cel mai înalt obstacol sărit vreodată într-un cadru oficial. VIDEO AICI
2. Recordul în competițiile de tip Puissance (Zid/Wall)
- este stabilit de călărețul german Franke Sloothaak care, în iunie 1991, a sărit 2,40 m la Chaudfontaine, Belgia, cu calul Optiebeurs Golo, doborându-și propriul record anterior;
- Obstacolul era un zid/wall, utilizat în competițiile oficiale de show jumping de tip Puissance.
3. Recordul neoficial la săritura în înălțime
- 2,52 metri, stabilit de călărețul american Fred Wettach Jr. în anii 1920, cu calul de sport irlandez King’s Own.
- Această săritură nu a fost realizată într-o competiție oficială, motiv pentru care recordul său nu a fost omologat oficial, dar este considerată cea mai înaltă săritură realizată vreodată pe cal.
- Săritura a avut loc într-un cadru privat, organizat special pentru încercarea de a depăși recordul precedent. Wettach a adunat martori și un fotograf pentru a documenta performanța.
- Fred Wettach Jr. a concurat până la vârsta de 50 de ani și era cunoscut pentru eleganța sa impecabilă, atât în șa, cât și în afara ei.
Aceste performanțe rămân unele dintre cele mai impresionante din istoria echitației.
Ești călăreț începător? Iată prima regulă pentru poziția corectă de călărie
AUZUL cailor: De ce se spune, despre cai, că ne pot simți frica?
Cum se vede lumea prin ochii cailor?
Să învățăm limbajul corporal al calului
Curiozități despre cai: De ce botul calului este moale și catifelat?
